sâmbătă, 8 octombrie 2011

Mi-a ruginit inspiraţia.

Dragi prieteni, cred că n-aţi trecut cu vederea peste titlu, cu toate că nu spune multe. Deci deoarece în acest weekend nu mă iau la întrecere cu timpu', tare mi-aş fi dorit să apar cu un post nou, evident şi interesant. Problema e cam stupidă: inspiraţia m-a lăsat baltă!Rog cititorii să-mi lase o părere sau un sfat, cum aş putea trece peste...sau "să-mi revin?!"

luni, 26 septembrie 2011

Cum uităm să trăim?

Sau războiul intern cu frica.
Frici interioare... un subiect greu zic eu....
De ce-l abordez? Fiind om, trăiesc cu niște frici. Frici pe care încep să le conștientizez, frici cu care încep să mă lupt.
Din cauza fricii uităm să trăim!
Da, uităm. Eu trăiesc cu frica de refuz. Este o ancoră pe care o trag după mine. Trăiesc cu frica de respingere. Da, le conștientizez și încerc, încep să mă lupt cu ele. Chiar dacă mi se întâmplă să fac lucruri nenaturale mie. Dar încerc. Am realizat că din cauza acestor frici, eu uit să trăiesc. Văd ceva frumos, dar nu mă duc să-l culeg din cauza fricii.... Cum te lupți cu ea?
Și uităm să trăim. Concepem în jurul nostru labirinturi ce ne înconjoară frica, dar nu o înfruntăm. Dacă-ți este frică de înălțimi ai face parapantă? Dacă-ți este frică de apă, ai face scuba-diving? Cum îți învingi fricile?
Și mai mult, de ce să ne învingem fricile?
Trebuie să ne luptăm cu fricile noastre? sau ele ne fac așa cum suntem, oameni?
Uite o întrebare grea... Am vrea noi să fim perfecți, sau imperfecțiunile noastre ne fac perfecți?
Cred, că mie mi-ar plăcea să fiu perfect, cred că și vouă.... Dar nimeni nu este perfect, nici măcar eu..... Dar eu tind spre ea.... O caut și vreau să o ajung, apoi să-mi aduc aminte cum se trăiește....

duminică, 24 iulie 2011

Am vrut să spun...



...că nu-mi place nimic din ce sunt astăzi. E adevărat că atunci când eram mic nu am avut gânduri de mărire. Nu mi-am dorit să ajung, să fiu sau să fac. Îmi era bine în pielea-mi, nu avem griji sau probleme. Singurele motive de îngrijorare apareau atunci când vremea dădea semne de tulburare, în rest, numai de bine.
Astăzi mă aflu în situaţia în care ocup postul altuia fiindcă diploma îmi sugerează o cu totul alta ocupaţie. Nu am satisfacţii pe masură aşteptărilor mele, aşteptari ce-au crescut foarte mult până spre sfârşitul anului trecut.
Nu mi-e deloc bine şi mă gândesc tot mai mult să pun în aplicare câteva soluţii ce le coc demult. E bine când ai ce pune-n practică, dar nu-i bine cand soluţiile tale vor afecta cu siguranţă pe cei dragi. Nehotărârea mă ţine aşa,  şi-n loc să acţionez, prefer să aştept trecerea timpului care după unii ar trata orice boală a sufletului. Sper totuşi să nu se adune în ani ci să-l măsor în maxim luni.
Altfel nu ştiu, iar negaţia mea nu are aceeaşi valoare ca-n şcoală, când profesorul mă nota în cifre. În realitatea exterioară pereţilor ce-au educat atâtea generaţii, reuşitele nu se mai notează cu cifre în catalog. Se exprimă în aprecierea celorlaţi şi-n satisfacţii personale date de lucrul bine făcut. Offf!

sâmbătă, 11 iunie 2011

Traume, durere sau nepăsare?





Este trist să-i vezi pe cei din jurul tău cum sunt în stare să facă orice pentru iubire. Cu adevărat trist este că eu îi judec, eu cel din afară, cel care îşi trăieşte propriul vis în ceea ce priveşte acest subiect.
Cum să vii tu de pe o zi pe alta tocmai din Anglia, doar pentru că ea te-a anunţat că şi-a gasit pe unu' şi vrea sa se despartă de tine? Bine, este adevărat, 6 ani jumatate nu este deloc puţin, dar chiar şi asa…?! Să îti pierzi job-ul şi ceea ce ai realizat acolo, să vii aici şi să fi calcat in picioare? Asta este iubirea adevărată? Egoism, lipsă de bun simţ, indiferenţă, uitare... Ce cuvinte 'frumoase' caracterizează acest sentiment atunci când ajungi la final. Nu este corect! Îti dedici atâţia ani unei persoane, că mai apoi să te dea la o parte, doar pentru că nu te mai ridici la nivelul ei, pentru că nu-i mai poţi oferi ceea ce vrea? Se pare că adesea uităm de unde am plecat, şi alături de cine am pornit la drum. Nu zice nimeni că trebuie să-ţi petreci tot restul vieţii alături de primul haiduc ce-ţi iese în cale, dar nu, nu asa se pune capăt.
Pentru cei ce nu cunosc povestea în întregime, nu o să înţeleagă mare lucru, iar eu din păcate nu am timp sa spun chiar totul, şi sincer… nici nu vreau să dau prea multe amănunte.
Să nu uitam ca feeling-ul de la inceputul unei poveşti îti poate suci minţile, astfel incât să ajungi să faci mari tâmpenii. Asta o poate confirma oricine. Dar să nu uitam ca feeling-ul trece, norişori şi steluţele se retrag şi rămâi cu ceea ce ai ales, poate e o alegere bună, poate nu...
În final, propun să nu mai trăim pe alte planete, să coborăm din pod şi să aşteptăm şi un al doilea gând, înainte să ne aventurăm cu capul înainte ca nişte berbecuţi ce nu văd nici în stânga nici în dreapta.

sâmbătă, 14 mai 2011

Raku feat Ombladon- Căutând



Raku:

Intru-n flow cu tempo la bass
Ca un moş care cară în desagă mesaj
În fiecare casă un răvaş să las
Pentru copilaşi basi pentru timpul rămas
Bucură-te azi pentru puţinul ce-l ai
Vremea-i limitată , poate mâine trebuie s-o tai
Dacă n-ai apucat să o împarţi cu cei dragi
Du-te ia nişte chifle şi împartel-e la săraci
Scopul nu-i topul , ia năvodul
Apa , solul , ne oferă totul
Rostul nu-i doar să platim blocul
Ignorând originile traseului nostru
Caută-n linişte , clipele prinde-le
Zilele , milele , kilele simte-le
Minţile , adună-le limpede
Relele ducă-se să nu te tulbure.

Ombladon:

Întinde-le capcanele prinde-le
Visele , clipele , hibele şi-n fine vinde-le
Luminile stinge-le , caută linişte
În linişte nimic să nu te mişte
Minţi teroriste prin diverse piste
Lasă gri în mase pe feţe triste
Oameni păgâni sunt dispuşi să rişte
Din otrava dulce gata să guste
Gata! Gaşca sparge şatra
Să las ceva în urmă ca Frank Sinatra
Şi gata ne-a mai rămas asta 
Să plecăm în lume părăsindu-ne vatra 
Tulburaţi , speriaţi ca de moarte
Având milioane de motive
Nu obosim să fugim de impozite
Alergăm , cautăm doar linişte.

Raku:

Când seara se lasă şi luminile ard
Fiecare om ce doarme adânc
În locul în care mintea nu e trează
Simte liniştea de acasă.

Raku:

Am obosit luptând cu roboţii
Caut liniştea ce ne-o iau idioţii
Oprind fiecare gând morbid
Sorbind zorii cu meniu melodic
Zic pas la fiţele de oraş
Un ecou din ego să le iau pe făraş
Ştii că rime dau , un tablou , dă-le mască
Călit de frig şi foame şi game joase de bass 
Un lan: incredibilul plan
Un clan solidar nu războaie şi bani 
Stând paravan ca un bolovan
Fără world without a gun
Când îţi dăm la maxim rap, raggamuffin
Babilon , tu nu începe să latri
Dedicat de acasă să ne audă fraţii
Pentru cei care trag pace cautând practic.

Ombladon:

Cu un beat clasic , bere plastic e fantastic
Fără bani negri că sunt rasist 
Fără bani negri că-s rasist
Doar bere plastic, pansament gastric
Visăm , dansăm , plecăm , pasăm vina
De la Brooklyn Bridge la pod în Colentina
Trăieşti , zâmbeşti , consumi , plăteşti
Că exişti , că respiri în New York sau Bucureşti
Guvernul cere , noi stăm la bere
Problemele vin şi pleacă , trec ele
Cu zâmbetul pe bot , nu îmi pasă deloc
Îmi bag p**a-n hip hop , poa’ să dispară de tot
Sătul de viaţă cu cagula pe faţă
Iau toţi banii din lume la mine acasă
E o ţară plină de eroi în curul gol
Raku , Zale , Paraziţii , Ombladon.

Raku:

Când seara se lasă şi luminile ard
Fiecare om ce doarme adânc
În locul în care mintea nu e trează
Simte linïştea de acasă.

luni, 28 martie 2011

De ce mint bărbaţii femeile?


Hmm o certitudine complet neadevărată dar comun întalnită în rândul femeilor, este aceea că bărbaţii mint pentru că sunt porci. Nimic mai neadevărat, după cum am precizat pentru că în primul rând, porcul nu minte, el este un animal cât se poate de sincer şi de corect.:)) Iar în al doilea rând, barbaţii mint nu pentru ca sunt nesimţiţi, ci, dimpotrivă, pentru că le pasă de femeia de lângă ei şi asta e abia o certitudine adevarată şi demnă de luat in seamă :) :x
Barbaţii îşi  mint partenerele pentru că le iubesc şi se ştie că omul este o fiintă care suportă greu adevărul. Sa spunem, de pildă, că ai iesit de la şcoală şi te-ai dus cu baieţii să bei o berulă.Vrei să bei o singură bere dar in general nu prea sunt şanse tot timpul apare o variabilă şi un exemplu bun e vizionarea unu meci de fotbal ceva gen: Steaua -Liverpool, şi deşi ţi-ai dori foarte mult sa fii acasă cu partenera şi să vă uitaţi împreună la o comedie romantică nu poţi să-i laşi pe prietenii tăi  singuri la meci, doar nu o să se bucure sau sufere fără tine:P .Se sparge gaşca şi tu la un moment dat  vii acasă cu nişte ochi lacrimoşi, o iei în braţe, o pupi, iţi smulgi părul din cap de ciudă ca n-ai putut fi cu ea în seara aceea şi-i spui că, exact cand te pregăteai să vii acasă, a venit unu şi-a dat de băut că era ziua lui, găseşti tu ceva şi îi spui că  nu ai mai sunat pentru că mereu te gândeai că mai stai cinci minute şi pleci, da ăla şi colegii nu mai  plecau şi tu crăpai de nervi doar era nepoliticos să pleci inaintea celorlalţi.:D Şi-atunci, vin eu şi mă întreb: asta inseamna să fii porc? Să te gândesti la femeia de langă tine? Să n-o faci sa sufere? :))
(Heey!!!Tot ce am scris aici este doar o părere personală, deci nu e nevoie să vă  luaţi la ceartă.Pace)

marți, 22 martie 2011

R.I.P. Bloggeri


Nu prea am timp, dar scriu cât de des pot pe blog, și o fac în continuare pentru că îmi place (a se observa absența oricărui tip de reclamă care ar putea aduce profit). Sunt multe bloguri care-mi plac, cu autori care știu să scrie pe înțelesul tuturor problemele, ideile, părerile și/sau convingerile lor, în care și cu care, de cele mai multe ori mă regăsesc și sunt de acord.
Din păcate în ultima vreme au renunțat mulți la blog și în aproape toate cazurile nu au lasat scris pe blog motivul pentru care nu își mai dedică timp scrisului. Nu știu dacă ați observat dar au dispărut o grămadă de bloguri bune. Se creează pe fiecare zi noi bloguri, însă puține reușesc să fie interesante și extrem de puține să fie întreținute cu articole zilnic.
Citeam pe un blog că motivul principal pentru care se închid o mare parte din bloguri este cel financiar, după care urmează ideea de maturizare sau înaintare în vârstă și pe ultimul loc lipsa timpului. Pentru mine, varianta financiară pica din prima pentru că sunt o grămadă de platforme gratuite (gen wordpress, blogspot etc.), nu cred nici în faptul că pe blog poți scrie doar până la o anumită vârstă sau după o anumită vârstă.. deci cel mai plauzibil motiv ar fi cel al lipsei timpului, însă 20 minute la 2 zile eu cred că îți poți face timp pentru blog.
Cel mai probabil, plictiseala desființează blogurile, nu?

marți, 8 martie 2011

De 8 Martie


Ochii tai, plini de soare si vis,
Mana ta, parul imi mangaia.
Mi-amintesc, fara sa ma gandesc,
Ca prin vis...

Povesteai, vorbe dulci imi spuneai,
De un print si de-un rege vorbeai.
Mi-amintesc, fara sa ma gandesc,
Ca prin vis...

Intr-o seara, ma alintai,
O poveste cum imi spuneai
Si in poala, tu ma tineai
Suradeai...

Spune mama, unde te duci ?
Mama, stai sa ma asculti.
O mama, imbatranesti...
Unde esti ?

Au trecut, cati ani de-atunci
De cand tu, imi povesteai.
Anii trec, nu inteleg,
Fara rost...

Parul tau s-a mai albit.
Mana ta a imbatranit.
Ochii tai sunt ca atunci,
Ca prin vis... 

Spune mama, unde te duci ?
Mama, stai sa ma asculti
O mama, imbatranesti...
Unde estï ?

sâmbătă, 12 februarie 2011

The Company Men


De ceva vreme nu am mai vazut un film asa de fain care sa ma captiveze de la inceput pana la sfarsit !Cu o distributie de exceptie….… (Ben Affleck ,Chris Cooper ,Kevin Costner si Tommy Lee Jones )filmul asta mi-a provocat fiori gandindu-ma ce usor poti trece de la agonie la extaz si invers in viata !Fara efecte speciale si  fiind inspirat din viata reala  -mai exact din anul 2008 – bazat pe drama unor familii de americani pe care criza i-a lovit din plin asta si datorita stilului de viata american care pentru multi inseamna credit pentru orice ..-de la creditul  pentru Porsche pana la cel chiar si pentru un Xbox !
Il pun la loc de cinste in topul celor mai bune 10 filme pe care le-am vazut vreodata si il recomand oricarei  persoane care vrea sa vada un film  excelent !
Trailerul AICI

marți, 4 ianuarie 2011

Vise



        Apar ca o lumina, privesc, pasesc si realizez ca nimeni nu ma vede…Incep sa cred ca toti dintre ei isi cauta locul undeva in colturi si printre toate acestea lumea imaginara de acolo a disparut brusc.Ce se intampla?!Alergand speriat intr-una, ma impiedic de nenumarate ori, iar la oprire ma asez pe o carte; o deschid in graba iar curios sa vad ce se afla in e ea opresc la pagina 27 unde era o harta.Era harta incaperii unde ma aflam…totusi m-am ghidat dupa ea, apoi mergand usor observ un pian imens, iar dupa cateva minute de uimire, apare o persoana imbracata in negru si dintr-o data pianul a fost transformat intr-o muzica lipsita de sens poate chiar plictisitoare.Moralul era la pamant, totul a disparut si realitatea isi face prezenta din cauza treziri.

 
Copyright © CyPa's Blog