Cum uităm să trăim?
Sau războiul intern cu frica. Frici interioare... un subiect greu zic eu.... De ce-l abordez? Fiind om, trăiesc cu niște frici. Frici pe care încep să le conștientizez, frici cu care încep să mă lupt. Din cauza fricii uităm să trăim! Da, uităm. Eu trăiesc cu frica de refuz. Este o ancoră pe care o trag după mine. Trăiesc cu frica de respingere. Da, le conștientizez și încerc, încep să mă lupt cu ele. Chiar dacă mi se întâmplă să fac lucruri nenaturale mie. Dar încerc. Am realizat că din cauza acestor frici, eu uit să trăiesc. Văd ceva frumos, dar nu mă duc să-l culeg din cauza fricii.... Cum te lupți cu ea? Și uităm să trăim. Concepem în jurul nostru labirinturi ce ne înconjoară frica, dar nu o înfruntăm. Dacă-ți este frică de înălțimi ai face parapantă? Dacă-ți este frică de apă, ai face scuba-diving? Cum îți învingi fricile? Și mai mult, de ce să ne învingem fricile? Trebuie să ne luptăm cu fricile noastre? sau ele ne fac așa cum suntem, oameni ? Uite o întrebare grea... Am vrea n