sâmbătă, 11 iunie 2011

Traume, durere sau nepăsare?





Este trist să-i vezi pe cei din jurul tău cum sunt în stare să facă orice pentru iubire. Cu adevărat trist este că eu îi judec, eu cel din afară, cel care îşi trăieşte propriul vis în ceea ce priveşte acest subiect.
Cum să vii tu de pe o zi pe alta tocmai din Anglia, doar pentru că ea te-a anunţat că şi-a gasit pe unu' şi vrea sa se despartă de tine? Bine, este adevărat, 6 ani jumatate nu este deloc puţin, dar chiar şi asa…?! Să îti pierzi job-ul şi ceea ce ai realizat acolo, să vii aici şi să fi calcat in picioare? Asta este iubirea adevărată? Egoism, lipsă de bun simţ, indiferenţă, uitare... Ce cuvinte 'frumoase' caracterizează acest sentiment atunci când ajungi la final. Nu este corect! Îti dedici atâţia ani unei persoane, că mai apoi să te dea la o parte, doar pentru că nu te mai ridici la nivelul ei, pentru că nu-i mai poţi oferi ceea ce vrea? Se pare că adesea uităm de unde am plecat, şi alături de cine am pornit la drum. Nu zice nimeni că trebuie să-ţi petreci tot restul vieţii alături de primul haiduc ce-ţi iese în cale, dar nu, nu asa se pune capăt.
Pentru cei ce nu cunosc povestea în întregime, nu o să înţeleagă mare lucru, iar eu din păcate nu am timp sa spun chiar totul, şi sincer… nici nu vreau să dau prea multe amănunte.
Să nu uitam ca feeling-ul de la inceputul unei poveşti îti poate suci minţile, astfel incât să ajungi să faci mari tâmpenii. Asta o poate confirma oricine. Dar să nu uitam ca feeling-ul trece, norişori şi steluţele se retrag şi rămâi cu ceea ce ai ales, poate e o alegere bună, poate nu...
În final, propun să nu mai trăim pe alte planete, să coborăm din pod şi să aşteptăm şi un al doilea gând, înainte să ne aventurăm cu capul înainte ca nişte berbecuţi ce nu văd nici în stânga nici în dreapta.
 
Copyright © CyPa's Blog